4739040469.8dd5717.c66039f11f404fb1ad9b77c1a7c3ee73

Ruine

Înfig stindardul nostru în pământ…
ce stemă veche, ce texturi cârpite!
Lemnul se lasă decojit de vânt
iar pânza naşte cute şerpuite.

Popor format din doi locuitori
şi guvernat de-o singură cutumă,
acum, relicvele-ţi sunt îngropate-n flori
ce însetate, plâng după furtună.

Istorii scrise? Sunt. Ascunse-n plicuri,
în plicuri vechi, pitite sub ruini,
și ce trecut melodios, narat în stihuri
vegheat de plante, umbre şi lumini.

Câţi rătăciţi, hoinari şi călători,
vor trece doar călcându-le-n picioare
necunoscând că sub aceste flori,
se descompun comori în aşteptare?

Stindardul urlă răguşit în noapte
şi-nfipt în lemn e trupu-i fluturând,
ce-ngână printre formele curbate
un imn, pe-un fond de tunete ritmând.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *