4739040469.8dd5717.c66039f11f404fb1ad9b77c1a7c3ee73

Budapesta & Viena: un film developat dupa 19 luni

Termini o rolă de film, o scoți din aparat, o pui în cutiuța ei și apoi undeva într-un dulap unde va aștepta ziua în care îți amintești să o lași la Allkimik. Bineînțeles, între timp se întâmplă viața, care se petrece imprevizibil. Câteva uitări, evitări, ezitări, întâmplări și indisponibilități mai târziu, ieși într-o duminică la plimbare și îți amintești înainte să încui ușa că ai niște filme nedevelopate în dulap și întâmplarea face să ai și niște bănuți extra cu care poți liniștit să le procesezi și scanezi.

Eram foarte curios să revăd umbrele, luminile și stările care m-au inspirat și pe care am simțit eu că vreau să le păstrez pentru totdeauna, atunci, în vara lui 2016. Astăzi probabil aș fi surprins alte lucruri sau în alte feluri, dar mă cam bucură că de la un an la altul mi se schimbă viziunea.

Înseamnă și asta ceva.

Când developezi un film la mai mult de un an după ce a fost făcut, ai o stare de euforie asemănătoare cu momentele în care descoperi iarna, când scoți gecile groase “de la naftalină”, o bancnotă de 100 de lei mototolită într-un buzunar.

Doar că o amintire te bucură mai sincer și durează mai mult decât o bancnotă,

adică pentru totdeauna.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *